La nivel global, exista tendinta de a moderniza cat mai rapid serviciile publice.
Rapiditatea progresului tehnologic si caracterul global al internetului atrag dupa sine o abordare deschisa a tuturor tehnologiilor si serviciilor, care ar putea permite identificarea pe cale electronica. In acest sens, in ultimii sapte ani peste 50 de tari au adoptat legi privind semnatura electronica. Documentul etalon al acestei tendinte il constituie Directiva 93 din 1999 a Consliliului Europei, care propunea recunoasterea din punct de vedere legal a semnaturii electronice in Europa si promova accesul cat mai larg la serviciile de acest gen. In aceasta directiva semnatura era definita ca fiind o asociere de date in format electronic, utilizate ca metoda de autentificare.
In documentul cu pricina se preconiza folosirea semnaturilor electronice in sectorul public, in administratiile nationale sau comunitare, nu doar in comunicarea dintre institutii, ci si intre cetateni si agentii economici sau in relatia dintre cetateni si diferite institutii ale statului. De asemenea se recomanda recunoasterea cat mai grabnica a acestui tip de documente in legislatiile tuturor statelor europene. Recunoasterea legala a semnaturilor electronice trebuie sa aiba la baza criterii obiective și să nu depinda de de autorizarea . firmei emitente.
Tinandu-se cont de dezvoltarea comertului electronic international se sugera incheierea de acorduri intre tari prin care sa fie reciproc recunoscute normele prin care sunt emise semnaturile electronice.
In Romania, primul document destinat semnaturii electronice este legea 455 din 18 iulie 2001care stabileste cadrul legal de functionare a certificatelor digitale calificate.